Vopsitul cu plante este un exerciţiu bun de a învăţa răbdarea.

From: Slobozia Born on: 27 iulie 1989 Occupation: Arhitect, Antreprenor - Fondator "Atelier Tron"

Andreea Tron este arhitect, antreprenor şi proprietar al Atelier Tron. A copilărit în Slobozia, oraşul în care părinţii i-au fost repartizaţi după terminarea facultăţii. A studiat arhitectura în Olanda şi Suedia, a lucrat într-un birou de arhitectură din sudul Braziliei, iar acum vopseşte în grădina bunicilor de la Galeșu şi coase şi crează sustenabil în Bucureşti.

A participat timp de două luni alături de două prietene la un raliu caritabil în Mongolia şi zice că “Atunci când porneşti ceva de la zero e greu să faci pace cu tine şi să simţi că ştii ce faci.”

În lumea Andreei se suprapun materiale naturale, plante, tehnici manuale de vopsit, maşini de cusut, grijă pentru natură şi oameni. Rezultatul e firesc. E construit pe legi nescrise, întipărite altfel în ordinea lumii, dar şi scrise, la propriu, unele sub altele:

* Consumă responsabil. Întreabă-te de ce vrei să cumperi ceva înainte de a o face.

* Trăieşte lent.

* Educă-te şi învaţă-i şi pe ceilalţi.

* Cunoaşte-i pe cei care îţi produc obiectele.

* Gândeşte sustenabil.

* Iubeşte.

Şi nu sunt singurele.

Li Edelkoort, cea care intuieşte trend-urile sociale şi culturale înainte ca ele să apară, prevede că omenirea vrea să tragă frâna şi să se întoarcă spre ritmul de odinioară, spre linişte, simţuri şi suflet, spre simplitate, natură şi meşteşug.

Andreea asta ne oferă: accesul la pedală.

Ne reînvaţă răbdarea şi ne testează curiozitatea prin workshop-uri de cusut şi vopsit materiale cu pigmenţi naturali din plante, aşa cum ne oferă de-a gata o seamă de produse vestimentare sustenabile, din materiale precum bumbac organic, muselină, in, cânepă şi mătase.

Foto: Atelier Tron, Sorin Nainer

***

MS: Atelier Tron este un brand sustenabil care îmbină pasiunea pentru artă, design, modă si arhitectură într-o serie de obiecte. Ce faci mai exact acolo?

Mai multe. Vopsesc, fac tipare şi tai, coş, şi apoi îi învăţ şi pe alţii cum să o facă. Alături o am pe Iulia Cuican, colega mea de mai bine de un an fără de care nu le-aș putea face pe toate.

Vopsitul l-am descoperit fiindcă mă simţeam stresată, şi după ce am urmat un curs practic în Asia şi unul în Spania, am constatat că seamănă cu ce făceau bunicile mele odată, dar că pot face şi eu la fel de bine acum. Aşa că am testat şi după ce am stăpânit tehnica am pornit un workshop. Oamenii vin, fie că evadează din spaţiul corporativ, că vor să facă pur şi simplu ceva interesant în timpul liber, fie că ei fac decoraţiuni florare sau haine pentru copii şi mai învaţă ceva. Iar feedback-ul e mereu pozitiv. Cu toţii avem în comun pasiunea pentru natură şi natural. Vopsim şi vorbim. Zici că e o clacă. (râde) Şi îi văd că pleacă mai relaxaţi.

Hainele am început să le fac dintr-o joacă. Oamenii au cerut şi pentru că ştiam noţiuni de croitorie şi tipare, am zis să încerc. Acum fac rochii, bluze, pantalonaşi scurţi (pe care toată lumea îi iubeşte), lenjerie de corp din mătase, eşarfe. Apoi, am zis că dacă tot am cunoștințele astea de croitorie, să le dau mai departe şi le-am structurat într-un alt workshop dedicat.

Foto: Bluză realizată de Andreea Tron

Foto: Pantaloni scurți realizați de Andreea Tron

MS: Începutul cum a fost?

Să ştii că şi acum sunt la început. Al 10-lea început. (râde) Cred că mi-ar fi prins bine să lucrez mai întâi într-un loc, poate un studio de design, astfel încât să învăţ cum să fac lucrurile aplicat: cum să ajung la clienţi, cum să aplic nişte principii pe nişte produse, cum să găsesc furnizori. Spre exemplu, a durat un an de zile să găsesc un furnizor de materiale naturale produse în România. Dar asta e, luăm nişte decizii şi “we deal with them”.

Eu am pornit la drum cu gândul că voi face produse şi design de interior. Aşa mi se părea că leg textilele de arhitectură. Era o punte. Apoi, mi-am dat seama că nu e ce voiam. Eu de fapt îmi doream să fac decoraţiuni interioare folosind materialele mele favorite, dar gândind în acelaşi timp sustenabil. Ei, lucrul ăsta era greu de crezut. Chiar dacă am ştiut că perspectiva mea era valoroasă, nu era neapărat percepută ca ceva profesionist.

A fost un drum, pentru că iniţial am început cu producţia, apoi am lucrat pe proiecte de decoraţiuni interioare şi am creat diverse obiecte prin colaborare.

Am pornit greoi cu o finanţare Start-up Nation. Eu nu sunt un om organizat, care să se priceapă la acte, la contabilitate şi nici nu îmi place să trag de oameni, să insist. Eu am principiile mele şi încerc să nu deviez de la ele, deşi e uşor. Zici “da” unui proiect şi le pui pe altele în aşteptare. E foarte uşor să deviezi pentru că la început e foarte greu. (râde) Faptul că mi-am ales o zonă mai deloc dezvoltată în România a fost iarăşi dificil, pentru că nu vreau să fiu ipocrită şi să zic că eu produc sustenabil, dar ce iese din mâinile mele să facă rău naturii. Oricum, să produci nu e sustenabil. Piaţa are atât de multe produse, încât nu mai e nevoie de altele. Pe de altă parte, nici nu ai cum să educi fără să produci.

Acum, eu investesc în mine, în educaţia mea, în atelier şi dau mai departe. Vreau să cresc şi să am o putere de convingere mai mare.

MS: Sustenabil este un cuvânt încă neclar pentru mulți oameni. El a fost, la modul general, definit ca ceva care nu compromite îndeplinirea nevoilor generațiilor viitoare. Prin ce sunt produsele Atelier Tron sustenabile?

Cred că anul ăsta a devenit din ce în ce mai evident că trebuie să ne focusăm pe felul în care gândim produsele în concordanţă cu schimbările climatice şi diminuarea resurselor. Am zis de la început că Atelier Tron va produce obiecte textile care să fie prietenoase cu mediul, aşa că facem tot ce putem să ne ţinem de cuvânt.

Pornim în primul rând de la materialele folosite. Am ales să lucrăm cu materiale naturale (atât fibrele cât şi vopselurile), produse local sau organice, pentru că sunt biodegradabile şi nu afectează la fel de mult pielea şi mediul înconjurător.

De altfel, încurajăm readucerea meşteşugului în viaţa de zi cu zi, atât prin produsele pe care le scoatem în lume cât şi cu ajutorul atelierelor pe care le susținem. Unul dintre principalele motive pentru care lucrăm cu vopseluri naturale este și dorința de a păstra tradiţia unui meşteşug în care noi credem, traducându-l într-o formă contemporană. De doi ani promovăm introducerea în spaţiul creativ autohton această perspectivă de a privi vopselurile naturale într-o manieră poetică şi contemporană, dar totodată şi ca o alternativă realistă la vopselurile chimice.

Foto: Materiale naturale vopsite cu pigmenți naturali, Ileana Sebe

MS: Care sunt dificultăţile pe care le întâmpini acum?

În general, sunt financiare şi asta mă enervează aşa de tare (face o pauză și respiră adanc)… pentru că nu am educaţia financiară necesară gestionarii unei astfel de situaţii. Cred că mi-ar prinde bine un parteneriat cu cineva mai orientat spre cifre care să mă completeze şi să mă ia la rost atunci când e cazul.

În plus, e clar că am o creativitate explozivă, intru în filmul meu şi nu mai am control. Sar dintr-o activitate în alta. Aşa că, mi-am programat zile în care mă concentrez doar pe financiar şi birocratic, altele pe realizat tipare şi altele pe citit şi documentare. Se întâmpla ca atunci când lucram la o bluză să-mi aduc aminte că nu am făcut o factură şi în timp ce deschideam laptopul să o fac, găseam şi cele 50 de tab-uri deschise şi mă apucam să citesc. Compromis total. De asta am nevoie de zile dedicate.

MS: Obiectivul tău care e?

Să lucrez în serii mari, nu ar corespunde cu conceptul ales. Să produc doar la comandă, durează prea mult. Aşa că, să lucrez în mini-serii și să intru în câteva magazine fizice (pentru că produsele Atelier Tron sunt genul de lucruri pe care să le vezi, să el atingi, să le probezi înainte de a le achiziționa) e cu siguranţă cel mai potrivit.

Vreau să creez nişte produse mai clare. Vreau ca oamenii să ştie ce fac. De la concept la realitate e o cale abruptă şi mi-a luat ceva să înţeleg că nu contează neapărat ce faci, cât povestea pe care o spui. Fie că sunt decoraţiuni interioare, fie că e o bluză.

Sunt mulţumită cu ce fac şi acum simt că au ajuns şi lucrurile mele să fie apreciate. Dar, cu toate astea, nu ştiu exact cum o să fie. De asta am zis şi mai devreme că sunt la al 10-lea început. Urmez cursuri, mă documentez şi mă gândesc la toate: antreprenoriat, design, materiale. Sunt tot timpul cu cu 7 cărţi în jurul meu şi 50 de tab-uri deschise. Lucrurile se schimbă repede şi nu vreau să rămân blocată pe vreun plan.

Anul 2020 este pentru mine despre punerea la punct, antreprenorial vorbind, a unui plan sustenabil de afacere.

Foto: În atelier, Andreea Tron

MS: Activitățile tale sunt diverse în cadrul Atelierului. Ce îţi place cel mai tare să faci?

Vopsitul. Iar vopsitul cu plante este un exerciţiu bun de a învăţa răbdarea. Spre exemplu, în cazul eco-print-ului se aşează plantele pe material, se rulează şi se abureşte la cald pentru 3 ore. Apoi se ţine o săptămână la frigider. E un proces pe care nu-l poţi grăbi. Dar, atunci când iese din mâinile tale un produs unicat, e frumos.

La Galeșu am o masă mare în grădină, fel și fel de plante, oale mari pentru vopsit şi mă pot desfăşura fără limite. Acolo, la țară, am înțeles că unele lucruri nu pot să fie decât „așa”.

Pe lângă eco-print mai este şi vopsitul în masă, când fierbi plantele şi scufunzi materialul în pigmentul respectiv.

Foto: Vopsit cu plante, Andreea Tron

MS: Cum se comportă materialele la vopsit și ce plante folosești pentru a obține diferite culori?

În primul rând materialele folosite sunt de două tipuri: de origine vegetală – bumbac/in/cânepă/etc., sau animală – mătase/lână. Și atunci, în funcţie de natura lui rezultatele şi modul în care este manevrat diferă. Fibrele proteice sunt mult mai receptive la culoare, dar mult mai sensibile la temperatură, pe când cele celulozice sunt mai puţin receptive şi rezistente la vopsire, dar mult mai maleabile în timpul procesului.

E nevoie de răbdare, recipiente cu un volumul mare, apă proaspătă, plante tinctoriale şi o sursă de căldură – fie că e foc, încălzire cu gaz sau electricitate. Se face multă cercetare și teste nenumărate pentru ca rezultatul să fie valoros şi rezistent.

Înainte de orice, materialul trebuie spălat foarte bine. Apoi se fixează cu diverse substanţe naturale, umând să fie pus în contact cu plantele sau cu pigmentul rezultat din ele. Eu încerc să folosesc doar plante locale, motiv pentru care urmăresc apariţia lor în funcţie de sezoane: primăvara încep cu păpădiile, violetele, urzicile, apoi vara vine cu tot felul de flori de câmp şi toamna cu o multitudine de frunze şi culori. Deasemenea, eu încurajez vopsitul cu resturi alimentare – foi de ceapă, coajă de avocado, rodie sau nucă.

Foto: Tipuri de bumbac, Ileana Sebe

Foto: Lână merinos, Ileana Sebe

Foto: Pânză de casă, Andreea Tron

***

Andreea îşi respectă riguros planul şi ziua în care ne-am văzut era “zi de manufactură”. Râde şi îmi povesteşte că lucrează la o bluză de iarnă – “Am început ieri prototipul şi astăzi o să-l termin.”

Şi zic “riguros” fiindcă aşa au şlefuit-o studiile din arhitectură. “Acolo e mult despre a face lucrurile bine, despre atenţia la detalii, despre plan, aranjare şi amenajare. La câte ore de proiectare am făcut în facultate, nu mi-a luat mult să înţeleg că o haină se construieşte la fel: iei materialul 2D şi îl transpui în 3D. Când am realizat că un tipar şi o haină sunt la fel ca un proiect şi o machetă, parcă am trăit o revelaţie.”, conchide ea. Deci, nimic nu e întâmplător, nimic nu e degeaba. Cândva, cumva, le folosim pe toate câte am acumulat. De altfel, tot traseul ei prin viaţă îl consider o sumă de “decizii iraţionale”, care s-au dovedit a fi fix ce trebuia.

Surprinzător la Andreea e combinaţia asta de pragmatism şi visare. Are o personalitate pragmatică, dar e şi atrasă de tot ce înseamnă artă; e realistă, dar vede şi “un pic romantic” lucrurile. Există şi o alternare în modul ei de vorbire, uneori are o frazare “tehnică”, iar alteori una mai narativă – “Din primăvară până în toamnă sunt captivată de nişte plante care tot vin şi pleacă.”

Poate că tocmai o astfel de structură reprezintă avantajul ei prim în drumeţia numită antreprenoriat sustenabil și creativ.

Foto: Bluză, Andreea Tron