Maria Predoiu: Idea este 3%.

By noiembrie 18, 2018

Maria Predoiu

From: Iași Born on: 23 Iulie 1980 Occupation: Antreprenor EdTech. Profesor Universitar Asociat. Membru in Boardul International Advertising Association România. Fost Președinte IAA și Director de Marketing P&G SEE.

Mereu am considerat că printre responsabilităţile de bază ale unui om se află şi give back-ul, fie el englezesc sau mioritic. Și menționez asta nu pentru că este vreo filozofie nou aparută pe piața de wellness, ci pur și simplu pentru că ține de un bun simț de bază, cotidian. Ba chiar mai mult, pare o lege de fizică, precum teoria gravitației, cea descoperită de Isaac Newton. Observăm de-a lungul timpului cum caracterul, skill-urile şi modul de gândire – eventual înţelept, s-a format și preluând de la ceilalți, nu doar din propriile resurse. Și atunci, pică mărul din copac, apare gravitația în splendoarea ei și realizăm că give back-ul se numește așa fiindcă inițial ai luat. Nu cred doar în formarea individuală, oricât de argumentată ar fi ea. Nu cred în autodidact, fără experienţe.

Maria Predoiu mi-a confirmat, într-o dimineaţă de joi cât de corect este să dai mai departe din cunoștințele tale. Deşi a omis, din greşeală – evident, să vorbească despre reuşitele sale profesionale şi muşchii intelectuali, nu înseamnă că ei nu există. A evitat cu fineţe orice aspect care i-ar fi acordat credite meritate, lăsând la iveală o persoană frumos şlefuită.

Şi pentru că întâlnesc rar oameni atât de deschişi şi înțelegători, am simţit în primele minute de dialog un soi de intimidare. S-a văzut. A zâmbit empatic în timp ce îmi căutam cuvintele şi le-a aşteptat cu răbdare pe cele fluente.

Maria, îşi duce cei doi copii, de 6, respectiv 9 ani, la şcoală în fiecare zi. Aşa a făcut şi înainte de întâlnirea noastră. Recunoaşte, şi nu pentru prima dată, că prin intermediul lor trăieşte o a doua copilărie, una responsabilă.

Responsabil este şi parcursul său profesional în lumea Procter & Gamble a publicităţii, unde a petrecut mai mult de 15 ani.  Crede cu tărie în desființarea graniţelor, principiu pe care l-a încercat la propriu, pentru o perioadă de 3 ani, printr-un assignment P&G în Geneva. Deşi voia să demonstreze şi să-şi demonstreze că poate, principala motivaţie a fost o experienţă comparativă – ce avantaje şi dezavantaje are România, ce puncte forte sau mai puţin forte au românii.

“Mi-am dorit să văd o altă perspectivă şi să înţeleg contextul mai larg şi să mă confirm – dacă pot să creez impact la o scară mai largă, în mai multe culturi şi am dovedit că pot. În afară de ce înseamnă aprecierea infrastructurii şi a civilizaţiei, am reuşit să descopăr ce avem noi aici în ţara de apreciat. M-a făcut să îmi dau seama ce înseamnă dorul: de oameni, de gusturi locale, nu doar culinare, ci de flavours. Şi atunci, am zis să mă întorc şi să valorizez ce este bun aici.”

Și? Ce avem noi bun aici?, am întrebat.

“Ce am resimţit eu şi ce contează pentru mine este o profunzime a relaţiilor umane pe care nu am regăsit-o în alte medii. Mi-am făcut foarte multe cunostințe, aproape prieteni, oameni cu care m-am înţeles excelent, cu care am rezolvat probleme, m-am distrat și am explorat, dar profunzimea de care vorbesc nu am găsit-o în afara ţării aşa cum o trăiesc aici, cu persoane pe care le-am cunoscut în copilărie, dar şi cu oameni pe care-i descopăr în etapa aceasta a vieţii. Suntem mai deschişi să-i lăsăm pe alţii să intre în profunzimea vieţii noastre.

Şi apoi, mai avem un tip de umor, haz de necaz sau un umor politically incorrect. A fost o formă de a trece peste provocări sau momente dificile, nu doar din perioada comunistă, ci din întreaga noastră istorie. Uneori, se poate transforma în superficialitate, dar umorul privit și folosit ca instrument de corecție sau destindere este sănătos şi mie îmi place.”

 

 MS: Sunteţi una din cele mai influente 50 femei din România conform Forbes. Ce înseamnă pentru dvs. o femeie influentă şi cum se identifică o influenţă sănătoasă?

Întotdeauna am fost motivată în viaţă de impactul pe care-l generez prin acţiunile mele şi nu de recunoaştere. Ea a venit fără greş ca o consecinţă pe care nu am căutat-o personal. Faptul că în ultimii 2 ani, aprecierea Forbes a ajuns la mine, m-a surprins fiindcă nu prospectam zona aceasta de lauri. Am simţit în acelaşi timp şi o mare responsabilitate faţă de încrederea pe care comitetul de evaluare a arătat-o faţă de mine şi apoi, pentru că iminent devii, voluntar sau involuntar, un exemplu pentru alţi oameni. Şi atunci, recunoaşterea aceasta a însemnat un moment de surpriză, urmat de un munte de responsabilitate. Vreau ca prin comportamentul meu să inspir pozitiv oamenii care se uită la lista premianţilor.

Poziţionarea în Top 50 Women m-a îndreptat spre o autoanaliză ceva mai accentuată decât în mod normal, pornind oarecum de la aceeaşi întrebare: Ce face ca o femeie să fie percepută ca influen?

Răspunsurile pe care le-am găsit atunci şi în care cred şi astăzi se referă la: onestitatea maximă cu tine însuţi şi învăţarea continuă în simbioză cu impactul profesional.

Pentru a putea să influenţez în bine oamenii trebuie să fiu cinstită cu mine, să mă gândesc care sunt valorile şi sursele mele de energie, ce vreau să creez în drumul meu şi ce vreau să las în spatele meu, urmând să-mi construiesc, apoi, viaţa pe aceste răspunsuri. Cred că un pas important este separarea decizilor venite prin constrângerile de fel şi chip ale societăţii, de cele strict personale. Încerc să păstrez un echilibru clar în favoarea lucrurilor pe care le fac pentru că aleg eu şi nu pentru că “se cere”. Valurile lansate de societate sunt mereu altele, mereu altfel, fiind imposibil să le domini pe toate. Este vorba de concentrarea energiei pe propriile priorităţi de cursă lungă, sursa schimbării şi influenţei pozitive.

Pentru mine viaţa personală şi viaţa profesională nu sunt 2 vieţi separate, ci una singură, care se bazează pe aceleaşi principii şi pasiuni uşor adaptate contextului, fiindcă familia îmi oferă echilibru, bucurie, joacă, iar profesia înseamnă să fac lucruri cu sens, constructive pentru cei din jurul meu şi care, evident, mă ajută să trăiesc stilul de viaţă dorit.

MS: Vorbiţi de familie şi joacă. Există o poveste în copilăria dvs. care anunţa omul creativ de astăzi?

Da, cred că au fost mai multe momente în anii de început ce au încurajat şi alimentat personalitatea mea de acum. Un astfel de exemplu este faptul că părinţii mei nu au făcut niciodată temele cu mine. Le verificau din când în când, însă mi-au insuflat încrederea că nu am nevoie de asistenţă pentru a trece prin şcoală. Era o independență cu iz de responsabilitate când îmi ziceau: noi mergem la serviciu, tu te duci la școală.

Apoi, pe zona de creativitate, am făcut multe lucruri când eram mică, dar pe care atunci nu le percepeam ca fiind “activitati creative”. De la ţesut covoare cu bunicile mele din judeţul Iaşi la războiul de ţesut, până la rochiţele şi fustiţele făcute de mama. Pe multe dintre ele le desenam pe hârtie, simplist, cu mâna de copil şi ea le realiza. Deci, cumva, mama m-a învăţat că ideile pot fi puse în practică: te gândeşti, faci o schiţă, cumperi un material, tai, cosi şi ajungi la produsul finit, la secvenţa în care puneam pe mine fusta cloș cu bulinuţe şi mă bucuram, prinvindu-mă în oglindă.

Bunicii aveau o fire foarte curioasă, voiau să afle cât mai multe despre lume şi cred că ei au plantat în mine curiozitatea şi patriotismul sănătos, nu cel exagerat. Citeau foarte mult şi mă expuneau la diverse lecţii de istorie, de geografie, făceam concursuri de spus capitale şi alte jocuri educaţionale.

Tata m-a invatat responsabilitatea si ca “nu tot ce zboara se mananca”. Sa aleg constient, iar apoi sa fiu serioasa pe ce am ales sa fac.

Înconjurată de toate aceste influenţe, dar şi de umor, muzică, petreceri în familia extinsă sau mers la spectacole cu prietenii, am ajuns să-mi provoc latura creativă.

MS: Anul trecut aţi predat prin colaborare la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.  Vă place să fiţi profesor?

Foarte (x3) mult. Am susţinut un curs de “Introducere in Branding” pentru anul II de licenţă şi acum l-am preluat din nou, însă am mai adăugat un curs de “Advertising” la master in SNSPA. Este un mare efort fiindcă cere o investiţie de timp semnificativă. Am discutat cu familia mea, le-am explicat că este important pentru mine şi că pot oferi relevanță prin experienţa practică pe care am acumulat-o. Simt că în felul acesta sunt şi real conectată cu generaţia actuală, iar când copiii mei vor ajunge şi ei la vârsta studenţiei voi putea să le fiu ghid mai bun. Le povestesc acasă despre diversele mele descoperiri şi dileme din lumea profesoratului şi le cer sfaturi despre cum să creez un alt moment în curs, astfel încât să aibă loc interacţiuni reuşite.

Dar motivaţia principală rămâne împărtăşirea experienţei practice, a know how-ul dobândit. Cred că tinerii din ziua de astăzi au nevoie şi solicită foarte vocal simţ practic şi pragmatism în experienţa lor de învăţare. Anii tinereţii ne deschid perspective şi ne ajută să înţelegem valoarea învăţării, pentru că noi nu avem nativ instinctul de a învăţa, ci instinctul de a ne adapta, şi atunci, acolo – în şcoală, înveţi să înveţi. Şi când îi termini este indicat să păstrezi aceeași foame față de nou, care nu numai că te ajută în viaţă, dar deprinderea de cunoștiințe în sine este o plăcere, o sursă de bucurie. Eu vreau să fac parte din experienţa de învăţare a oamenilor.

MS: Aţi absolvit Harvard Leadership Trainings: “Leading Significant Change” şi “Leading a Culture of Innovation”. Care este ultimul gest de inovaţie pe care l-aţi observat în domeniul în care activaţi (MarComm) la nivel de România?

Nu pot să vorbesc despre ultima inovaţie, dar o să menţionez trei demersuri care mi-au atras atenţia tot prin scara mea de valori. Nu sunt doar nişte idei care au fost lansate, au creat o flamă şi apoi s-au stins, ci idei care au fost puse în practică şi acum cresc.

Bitdefender este un exemplu. Mi se pare fenomenal faptul că noi avem creat în România, de români, brand-ul numărul 1 mondial în cyber security, cu peste 500 de milioane de utilizatori.  Soţii Talpeș sunt caractere frumoase şi inteligente, cu o anduranţă foarte mare şi cu o energie extraordinară. Ei au construit un business senzaţional din convingerea lor că pot să facă asta. Pentru mine, Bitdefender este brand-ul şi inovaţia role model pentru o generaţie întreagă sau pentru mai multe.

Apoi, două exemple pe care le-am remarcat în ultima vreme şi pe care nu pot să nu le admir sunt: StoryHeap, fondat de Sebastian Dobrincu şi Planable, idea concretizată a Xeniei Muntean.

Sebastian este un antreprenor român de 19 ani care a lansat un business de monitorizare a performanţei media pe platformele Instagram şi Snapchat în SUA, cu birouri in New York şi San Francisco şi care lucrează cu companii extraordinar de mari, de la Universal Music Group la McDonalds. Are la 19 ani birouri cu zeci de angajaţi şi crează valoare pentru o industrie care este dependentă de advertising prin cele două platforme menţionate de social media. Sebastian a venit la conferinţa Creativity4Better pentru că îşi doreşte să ofere comunităţii din cunoștiințele lui, povestind cum de la 10 ani a început primele idei de business şi cum a învăţat singur să programeze, cum s-a conectat singur pe Twitter cu comunitatea din Silicon Valley, dorind să înveţe. Calitatea umană este excepţională, deţine coloana vertebrală şi foarte mult bun simţ.

Xenia Muntean, fondator Planable – un instrument de social media content management, lucrează, spre exemplu, cu Techstars London. Şi ea este, de asemenea, o persoană curioasă, cu bun simţ, ancorată în realitate şi perseverentă.

Dacă mă uit la aceste trei exemple, cumva, se scrie o reţetă. Şi dacă citesc în toate studiile de Harvard, cuvintele cheie sunt cam aceleaşi: curiozitate, curaj, perseverenţă, echilibru personal. Toţi oamenii care reuşesc la un astfel de nivel au un common sense personal: au încredere în ei, dar nu epatează, nu sunt show off, ci sunt genul de oameni la locul lor, foarte îndrăzneţi.

MS: Sună a paradox: la locul lor, dar foarte îndrăzneţi

Nu cred că este paradox, ci întoarcerea la autenticitate şi la a face lucrurile pe care alegi să le faci, şi nu lucrurile pe care simţi că te împinge societatea să le faci. După ce îţi setezi echilibrul ăsta interior, valorile tale interioare, poţi să fii şi la locul tău, dar şi îndrăzneţ. Nu o să ai în fiecare zi sute de like-uri pe Facebook, deoarece nu o să pui poze cu pisici ţinute de bebeluşi în braţe, dar vei fi tu bucuros cu tine.

Să ştii că inovaţia vine din tot ce am punctat anterior, dar mai ales din rigoare în implementare, fiindcă implementarea este mult mai importantă ca idea; idei sunt milioane. Tenacitatea de a le materializa o găseşti la puţini oameni. Apoi, vine abilitatea de a te conecta productiv cu alţi oameni şi abilitatea de a-ţi crea resurse.

Am dezvoltat un program de training, numit INoFUSION, tocmai pentru că inovaţia este una dintre pasiunile mele (pe lângă educaţie) şi despre asta vorbesc acolo, că idea este 3%.

Evident, este importantă şi idea, dar ce contează cu adevărat este anduranţa de a o pune în practică, capacitatea de a te conecta cu oamenii – nu poţi să faci lucrurile singur, trebuie să le faci într-o echipă funcţională – şi flerul de a-ţi atrage resurse, inclusiv financiare, fără de care nu poţi să creezi ceva mare. Inovaţia nu este idea, inovaţia este idea pusă în practică şi adoptată de foarte mulţi oameni: iPhone-ul prototip nu a fost o inovaţie, iPhone-ul în buzunarele tuturor este inovaţie.

MS: Iubim prezentările, ascultăm discursuri motivaţionale, împrumutăm din energia respectivă, dar revenim la cotidian în scurt timp. Credeţi că suntem un popor de spectatori?

Nu cred că suntem un popor de spectatori. Cred că suntem o comunitate cu un potenţial foarte mare în zona creativităţii, care a oferit exemple excepţionale de indivizi, de echipe care au construit lucruri recunoscute la nivel internaţional, dar căreia îi lipseşte abordarea sistemică. Mă refer la crearea unui ecosistem în care aceşti indivizi foarte talentaţi să fie inspiraţi, încurajaţi şi potenţați, fiindcă în absenţa unui astfel de ecosistem, susţinut de strategia de industrie şi ţară, vor crea excepţional doar indivizi izolaţi şi nu comunitatea în general. Dacă te gândeşti, spre exemplu, la şcoala românească de gimnastică, succesul nu a venit din când în când pentru că din când în când aveam câte o gimnastă talentată, ci a venit în mod continuu în ultimii 40 de ani, pentru că a existat o abordare sistemică în spate, de la cultura de selecţie şi antrenament, până la disciplina zilnică. Asta ne lipseşte nouă. Talentele există, numai că trebuie ca aceste talente să poată opera într-un climat potenţator. În general, în România, ne lipsește acest ecosistem. Iar noi, la IAA, prin Creativity4Better, AcademIAA, Școala IAA și alte programe, asta încercăm să facem – să creăm ecosistemul favorabil pentru ca talentele să se poată pune în valoare sistemic.

Poate că prima participare la conferinţă este una de spectacol, a doua oară îţi notezi idei şi abordări, iar a treia oară deja te întorci cu o echipă. Vă sfătuiţi şi încercaţi să aplicaţi principiile dezbătute pe scenă în business-ul vostru. Este un efort continuu şi susţinut pentru noi, echipa IAA, prin multiplele colaborări cu universităţi, diverse asociaţii ale industriei şi autorităţi, astfel încât să clădim mediul potrivit de dezvoltare.

MS: Dar autorităţile cum intervin aici?

Dacă ne orientăm privirea spre Marea Britanie, Olanda, ţările scandinave, Coreea de Sud sau Singapore, observăm că autorităţile hotărăsc, în colaborare cu industria, că industriile creative au un efect multiplicator pe economie şi pe gradul de wellbeing al populaţiei. Atunci, defineşti o strategie de ţară cu focus pe educaţie, susţii tinerii profesionişti, demarezi evenimente şi iniţiative, inviţi delegaţii străine la discuţii economice, foloseşti ambasadele ca instrument de promovare a potenţialul creativ de la tine de acasă. Sunt lucruri care se pot face şi IAA lucrează ca acest moment să se întâmple şi în România, pentru că este firesc şi ține de dorinţa de a face lucrurile împreună – nimeni nu le poate face singur.

Nu trebuie să cădem în capcana mentalităţii: dacă autorităţile nu fac, nu se poate. Este mai uşor la inițiativa autorităților, dar putem să producem schimbare şi pornind de la noi. Gândirea să ni se dea, să ni se facă este nocivă.

MS: Poate fi creată o echipă creativă cu oameni care nu au niciun strop de background creativ?

Poate cineva să facă design fără să aibă o şcoală în spate, o pregătire care să-i expună la trend-uri şi tehnici software? Desigur, dar amatorist. Evident că îţi trebuie şcoală, fie instituţională, fie informală, ca să faci ceva de calitate. Trebuie să treci printr-un proces de formare. Dar nu ai nevoie de şcoală de creativitate pentru a găsi soluţii, poate neaşteptate, la probleme mai vechi. Îţi trebuie deschidere, abilitatea de a vedea posibilităţi (in loc de  bariere), şi abilitatea de a dezvolta idei mai bune prin dezbatere între puncte de vedere diverse. Să aduni în aceeaşi cameră oameni diferiţi este o mişcare inteligentă. Sunt de părere că persoanele asemănătoare generează o idee mai proastă decât oamenii care sunt diferiţi, dar cărora le-ai creat contextul unei discuţii constructive, un mediu unde ei se simt valorizaţi şi auziţi, nu judecaţi.

MS: Proiectele pe care dvs. le-aţi îndrăgit cel mai mult au fost şi proiectele cele mai îndrăgite de public?

Proiectele pe care eu le-am îndrăgit cel mai mult au fost proiectele care au avut şi cel mai mare impact real şi care nu au fost neapărat cele mai colorate şi shiny. Dacă mă raportez la activitatea din IAA, demersurile noastre s-au materializat la nivelul comunităţii, din punct de vedere educaţional sau profesional, dar nu sunt toate îndrăgite, pentru că nu sunt toate vizibile. De exemplu, există foarte multă muncă legislativă ce nu are cum să fie un subiect aşa de interesant. Într-adevăr, o conferinţă precum Creativity4Better este mai plină de culoare, mai atrăgătoare şi sper că în timp impactul ei să fie la fel de substanţial ca şi impactul unei iniţiative legislative bine lucrate împreună cu experţi şi autorităţi din industrie.

MS: Există un lucru legal, dar imoral care se întâmplă în domeniu publicităţii; care ar fi acela?

Este posibil să fie lucruri legale, dar imorale, fiindcă legislaţia niciodată nu o să reglementeze şi nici nu trebuie să reglementeze toate zonele vieţii. Un stat supra-reglementat este un stat rigid, care scade calitatea economică a statului, limitând creativitatea.

Desigur, riscul constă în apariţia situaţiilor mai puţin morale, dar legale. Ţine mult de decizia personală a oamenilor. Noi facem prin IAA foarte mult advocacy pentru responsabile advertising & responsible marketing and communications, însă, decizia de cum se aplică principiul ăsta în viaţa de zi cu zi este a fiecărui operator, brand, agenţie sau mediu.

Uite, un lucru legal, dar neetic este practica media de formulare a titlurilor într-un mod atractiv (şi uneori fals), care nu are legătură cu conţinutul articolului, dorindu-se un titlu clickable. Şi da, obţii aceste click-uri, dar pe de altă parte formezi o mentalitate colectivă foarte agresivă şi negativistă, transmiţi mesaje false prin intermediul titlului, deşi poate în interiorul articolului explici realitatea. Este o practică imorală. Si exista alternative eficiente si morale sa creezi titluri clickable, fara a alimenta agresivitatea, senzationalul sau negativismul. Dar necesita mai multa munca, exigenta profesionala si verticalitate.

MS: Toată lumea vrea personal branding? Cine este îndreptăţit să-l aibă?

Păi, eu aş zice că acest PB este un element de igienă personală şi un element ce ţine de inteligența digitală (DQ). În habitatul digital, vrem nu vrem, fiecare îşi proiectează un brand personal şi este mai bine să ştim ce brand construim şi să avem grijă de el, decât să-l lăsăm la voia întâmplării. Recomandarea mea este, ca atunci când ne construim brand-ul personal, să pornim din interior, din valorile noastre autentice, ținând cont de faptul că acest PB trebuie să fie coerent în timp. Dacă el s-a ancorat în trend-urile momentului, dar nu in principiile personale, va proiecta un parcurs haotic şi îi va lipsi credibilitatea. În schimb, dacă îţi setezi această coloană vertebrală, după care construieşti conştient prin toate expunerile pe care le ai: social media, email-uri, articole, blog-uri, comentarii, etc. ai de câștigat pe termen lung. Toate acţiunile te definesc, şi nu intenţia de a fi într-un fel. Cred că acolo avem mai mult de lucrat. Nu este important să FACI un brand personal cu 3 fotografii profesioniste, ci printr-o conectare cu tine însuţi şi apoi coerent cu tine însuţi. Sunt oameni cu fundaţie solidă, pe care o identifici în tot ceea ce ei fac şi spun, dar şi oameni atât de doritori de apreciere, încât sunt total incoerenţi: dau un comentariu agresiv pe un context, afişând o zi mai târziu poze cu ei în acelaşi context. Trebuie să decidem cine suntem noi indiferent de ce vrea societatea, indiferent de tema de cancan a zilei de azi sau de mâine.

MS: Care este principalul defect al omului de Marcom?

Nu cred că este un defect generalizat, dar cred că este un risc la care se expune orice om de Marcom: în viteza business-ului, a transformărilor cotidiene, putem uneori să ne pierdem profunzimea şi să creăm soluţii superficiale, care de cele mai multe ori nu rezolvă niciunul din cele două lucruri pe care ar trebui să le rezolve un act de marketing şi comunicare – nu crează nici additional business value şi nu aduce nici impact pozitiv în societate.

Cred că orice brief de maketing şi comunicare trebuie să rezolve în egală măsură aceste aspecte. Şi uneori din cauza vitezei, ori bifam doar unul, ori niciunul. Aici este riscul.

Mai multe despre activitățiile Mariei Predoiu pot fi găsite pe profilul de Linkedin.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2018

Maria Predoiu

From: Iași Born on: 23 Iulie 1980 Occupation: Antreprenor EdTech. Profesor Universitar Asociat. Membru in Boardul International Advertising Association România. Fost Președinte IAA și Director de Marketing P&G SEE.

A-Z Interview Directory