Bianca Grin: Îmi plac lucrurile altfel.

By februarie 10, 2018

Bianca Grin

From: București Born on: 17 Mai 1972 Occupation: Creator de bijuterie contemporană

Cumva, în centimetri ăia pătraţi, poţi găsi o reprezentare reuşită a ei. Pe peretele din dreapta intrării în showroom, deasupra bijuteriilor expuse simplu şi atrăgător pe o piesă de mobilier, se afla agăţat un tablou. Mi-a povestit ulterior cum tabloul are la bază un cuvânt de origine braziliană  – cafuné, ce semnifică gestul de a-ți trece degetele prin părul persoanei dragi.

Bianca Grin este creator de bijuterie contemporană. Un creator ce pune accent pe utilizarea materialelor reciclate, ce are un trecut bogat în vânzări, marketing şi publicitate, care a trecut gradat prin toate zonele principale de lucru: corporaţie, firmă mică privată şi business propriu, dar care spune sincer că în cea din urmă se simte cel mai bine, că este cel mai greu, dar şi cel mai plăcut. Antreprenoriatul te învaţă să cauţi soluţii, trăieşti oarecum într-o alertă continuă căreia trebuie să i te adaptezi.

Parcursul ei prin aceste domenii a învăţat-o ce înseamnă managementul unui proiect, gestionarea corectă a cheltuielilor, înţelegerea termenilor de profitabilitate şi rentabilitate, viziunea de promovare, dar şi modul de comunicare cu clientul. Trebuie să ştii toate etapele produselor, de la început şi până la sfârşit. Este ca un cerc care trebuie să se închidă, să existe o coerență şi o consistenţă, să urmăreşti obiectul până la final, să ştii ce se întâmplă cu el. Atunci când ajunge, spre exemplu, la tine pe mână un inel să ştiu că eşti mulţumită, că nu este incomod sau nepotrivit ţie. Cel care realizează produsul trebuie să-şi asume faptul că se pot întâmpla şi lucruri neplăcute – un mic defect sau o nevoie neexprimată corect a clientului. Consider că acestea trebuie rezolvate şi că până la urma feedback-ul clientului este cel care închide cercul. Trebuie să ai stabilitate.

 

Ceea ce îmi place mult la Bianca este faptul că încearcă să creeze o legătură cu clientul său, să îi povestească şi să îi arate cum se fac bijuteriile, atunci când acesta este interesat. Clienţii mei nu sunt neapărat cei care cumpără, ci toţi oamenii cărora pur şi simplu li se potrivesc produsele mele şi care înţeleg procesele şi pot să aprecieze munca depusă. Cu o astfel de deschidere mi-a prezentat şi mie atelierul ei, dându-mi detalii despre materialele folosite, despre furnizori, arătându-mi ustensilele ei “de laborator”, de la aparatul de curăţare cu ultrasunete, polizor, ciocane, şublerele, până la substanţele chimice. Este o muncă frumoasă, dar foarte murdară, umblăm cu mască, cu mănuşi, avem ciocane şi acid, iar dacă nu sunt luate măsuri de siguranţă, mediul îţi poate afecta sănătatea, spre exemplu prin pulberea toxică a pastei de şlefuit. Poţi să o respiri cu graţie, dacă nu eşti atent.

Am întrebat-o unde este plăcerea în asemenea condiţii şi mi-a răspuns natural şi fără să se gândească prea mult că plăcerea o iei din faptul că iese ceva din mâinile tale, că oamenii apreciază şi că ai bucuria de a face tu lucrurile respective, de fapt de a face ce vrei. Îţi poţi selecta clienţii şi furnizorii, dacă nu vrei să lucrezi cu cineva nu o faci.

Bianca îmi pare un om cu principii bine definite, ce reies şi din corectitudinea ei faţă de oamenii care i se adresează şi pe care îi trimite, sincer, la magazin, pentru că ei caută ceva mai ieftin şi mai perfect decât le poate ea oferi. Aceştia caută ceva făcut de maşină, nu de mâna omului, chiar dacă acest gând le poate mângâia uşor egoul. Oamenii nu înţeleg că o comandă personalizata înseamnă muncă suplimentară, pentru că nu este inclusă într-un efort organizat şi că impecabilitatea pe care ei o văd în vitrine nu poate fi obţinută într-un atelier, cu denumirea de obiect realizat manual.

 

 

MS: Bianca Grin – este numele afacerii tale de bijuterie contemporană … deci, care este numele tău? Pentru că marea majoritate a oamenilor cred că “Grin” vine de la “Green” şi de la decizia ta de a încerca să lucrezi cât mai mult cu materiale reciclate.

Numele meu este Grindeanu. Alexandru Gridean, bunicul meu, s-a ales cu numele Grindeanu în urma unei greșeli de înregistrare atunci când s-a mutat în București din zona Făgărașului. S-a lăsat cu martori ce să confirme faptul că persoana din buletin este una și acceași cu cea din certificatul de naștere.

Numele Grindeanu este mai dificil de pronunțat, motiv pentru care am zis că Grin este o variantă mai bună din acest punct de vedere. Este clar, ușor de reținut, internațional și definește destul de bine curentul green.

MS: Care sunt cele mai vii amintiri din copilăria ta? Şi dacă ar fi să realizezi un obiect cu gândul la amintirea respectivă ce anume ar fi şi cum ar arăta?

În mod clar, vacanțele, pentru că erau cele mai plăcute perioade. Mergeam foarte mult la munte, la casa bunicilor mei de la Cheia, unde stăteam la soare ore în șir. Atunci aveam senzația că timpul stă în loc, cumva. Nu auzeam decât sunete specifice naturii, un foșnet, un susur de apă, ciripit. În acele momente mi se părea că nu se întâmplă nimic, că nimeni nu îmbătrânește, că nimeni nu moare, trăind într-un mai mult decât prezent. Nu m-am mai întâlnit de mult cu această stare și chiar mi-aș dori să o retrăiesc.

În general se întâmplă să îmi vină câte o idee, să o simt, să o analizez și abia apoi identific contextul în care a apărut. Pot spune că ordinea este inversă. Dacă mi se dă o temă pe baza căreia să creez, îmi este destul de greu, simțindu-mă într-un fel constrânsă. Trebuie să fac ceea ce simt. Deci nu am cum să definesc un obiect cu gândul la acele momente, pentru că am nevoie de trăirea respectivă, de senzațiile respective și nu doar de un gând retrospectiv. Pentru mine un obiect fără emoție este unul incomplet.

MS: Care este bijuteria făcută cu cel mai mult drag?

Hmmm…da, cea mai dragă bijuterie de până acum este un inel din aur galben cu diamant nuanța coniacului – un cadou dăruit unei foarte bune prietene. L-am făcut cu multă atenție și mare plăcere.

MS: Prietenă invidiată? Checked! 🙂

MS: Care au fost cele mai importante şi utile sfaturi primite de la Matei Şerban și David Sandu? Pe care încă le aplici şi poate, cine ştie, le dai şi tu mai departe într-o zi.

Amândoi mi-au subliniat importanța exercițului.

Cu Matei am făcut ședințe de desen, care inițial nu au mers deloc bine, nu reușeam noi să comunicăm cum trebuie. Îmi aduc aminte de momentele în care îmi zicea cum o să vad eu oamenii pe stradă și frumusețea la orice colț, parcurgând lecțiile de desen. Și mă tot uitam, dar ce să crezi…? Nu le vedeam.

Până când, într-o zi mi-a explicat și arătat cum orice există în natură este construit din forme geometrice. Atunci am înțeles de ce insista așa de mult cu schițarea cubului, sferei, cilindrului și identificarea modului în care luminile și umbrele cad. Deci Matei a fost cu “descompune lucrurile și exersează”.

David a intuit foarte bine la mine faptul că nu îmi place să stric lucruri. În bijuterie această reținere te duce într-un blocaj pentru că nu îți asumi un risc. Acela că mai lucrând un pic la o bijuterie în încercarea de a o face “perfectă” poți să o distrugi. Mi-a zis: “Bai, tu trebuie să înveți să strici lucrurile”, iar eu spuneam într-una: “Nu pot”. Dar controlat și în timp am depașit și acest lucru. Conluzia este că pentru a învăța cum se face un lucru trebuie să-ți dai voie să mai și greșești.

MS: Ai spus că tehnica şi creativitatea sunt elemente primordiale pentru crearea bijuteriei. Tu ce tehnică foloseşti sau stăpânești cel mai bine?

Da, sunt primordiale. În prezent cel mai confortabil îmi este să lucrez în ceară. Îmi place pentru că este și o zonă care îmi permite să experimentez, dar fară să stric foarte mult.

 

 

MS: Ai spus într-un interviu trecut că atunci când simţi creatorul de bijuterie din tine secat, mergi la mare şi priveşti valurile. Când ai creat această legătură puternică cu marea?

În mod clar legătura s-a creat în copilărie. Îmi aduc aminte când strângeam de-a lungul anului bani în sticle de lapte, punând acolo monede de 1 leu, 3 și 5 lei. Fiecare avea sticla lui. Când se termina anul pușculița de la vremea respectivă era plină. Și așa reușeam să plecăm, ca familie, la mare, unde trăiam zilele din plin. Era locul în care ne permiteam orice era posibil în aceea perioadă, mâncam numai la restaurant…deci, era un răsfăț continuu.

În plus, la mare mi se pare că toate lucrurile mai puțin plăcute se spală, acolo simt că se activează o creativitate, dar nu neapărat pe bijuterie. Ci fac fotografie si poate simt nevoia să și scriu. Acolo găsesc la fiecare pas și colț ceva interesant, iar seara de cele mai multe ori plec prin împrejurimi să caut cu privirea lucruri draguțe.

Pot să stau ore întregi să privesc și să ascult marea. Mi-aș dori să găsesc o insulă micuță unde să pot vedea atât răsăritul cât și apusul în mare.

MS: Știu că te atrage tot ce iese din anonimat. Care este cel mai impresionant lucru pe care l-ai văzut?

Da, îmi plac lucrurile altfel. Spre exemplu, când lucram în marketing, găsisem eu într-o revistă pentru zona de luxury din România, doi designeri din Berlin, Jörg Adam și Dominik Harborth, care au avut idei super smart și au creat două obiecte dragi mie. Primul obiect este Mozart Kugel, o bilă muzicală mecanică din lemn. Mi se pare că are tot ce îi trebuie, fiind estetică, practică, simplă și evident dintr-un material natural – lemn.

Celălalt obiect este un spărgător de nuci, alune și migdale ce poartă numele de Nuss Kubus. Sunt două cuburi, dintre care unul are jumătăți de sfere, de diferite dimensiuni, decupate din laturile cubului. Acolo poți să pui nuca, spre exemplu, și ea se sparge la impact fără să distrugă miezul sau să facă mizerie.

Mă impresionează ideile bune și simple, iar ceea ce ei au creat este pur și simplu genial pentru mine.

Poate o coincidență, poate un mesaj subtil al universului, este și legătura descoperită ulterior între Nuss Kubus și cubul din trusa de lucru din bijuterie. Seamănă izbitor și îmi sunt la fel de dragi amândouă.

MS: Dacă ar fi să loveşti şi altceva cu ciocanul, în afară de materiale – în procesul de texturare, ce ai lovi? Adică, ce te supără, Bianca?

Mă supără oamenii care vin să îmi spună cum trebuie să fac eu lucrurile. Îmi oferă o mie de variante de TREBUIE fără ca eu să le cer asta. Ceea ce eu vreau si trebuie pentru mine, nu coincide de multe ori cu viziunea celorlalți.

Mă mai supără și oamenii care cred că totul li se cuvine și, pentru a obține un lucru, nu depun niciun efort, consideră doar că-i suficient să existe.

 

 

MS: Și la tine? Ce te deranjează la tine?

La mine mă deranjează că, încă, nu reușesc să spun de fiecare dată când este cazul Nu!. Poate că este vorba despre o comandă care nu mă reprezintă sau care nu este pe sufletul meu și căreia îmi este dificil să îi spun nu-ul categoric. Trebuie să aleg luptele și să nu pierd energia pe proiecte ce nu le simt aproape de mine.

MS: Ce anume ţi-ai dori să înţeleagă sau să aprecieze clienţii tăi despre munca ta în domeniul bijuteriei?

Mi-aș dori ca toți clienții să fie mai curioși. Să mă întrebe fără rețineri despre proces, materiale, texturi. Spre exemplu, am fost la Miercurea Minților Creative și am fost foarte plăcut impresionată de participanți, majoritatea studenți. Au ascultat cu atenție toate detaliile și păreau captivați. Am simțit că le-am oferit ceva, dar în același timp și ei m-au ajutat pe mine. Vorbind despre activitatea mea, mi-am lamurit și eu anumite lucruri despre mine. Am primit feedback și am trăit o mare mulțumire – am simțit că îmi este apreciată munca.

MS: Într-o ierarhie personală, ce loc ocupă afacerea – pasiunea ta şi ce anume se găseşte pe celelalte locuri.

Să știi că nu am o ierarhie, nu există locul 2 sau 3 sau 11. Însă primul loc în mod sigur ar fi ocupat de familie și prieteni. Cumva, lucrurile importante sunt niște blocuri ridicate pe o zonă plată, iar printre ele plutește, ca un fum, pasiunea mea, este peste tot și le ține la un loc pe toate celelalte.

MS: Am remarcat că în atelierul tău este un radio, deci presupun că îţi place să lucrezi cu muzică. Există un artist din domeniul muzical pe care îl apreciezi foarte mult? Şi dacă ar fi să alegi o melodie, poate un vers preferat, care ar fi acela?

Nu există un artist preferat și nici melodie ascultată fără oprire. Am avut anumite perioade muzicale, chiar și rock, slow sau pop. Cu stilul electronic, însă, nu prea rezonez. În prezent îmi place Carla’s Dreams, iar un artist pe care l-am ascultat și mi-a plăcut a fost Pavel Stratan. Dacă îi asculți versurile, vezi cat de smart este. Și mie așa îmi plac lucrurile.

Un vers preferat din muzica lui este M-am născut de ziua mea. Este ceva atât de adevărat la care chiar nu m-am gândit și conține o realitate simplu expusă, care te blochează. Smart!

MS: Dacă ai avea resurse nelimitate, ce colecţie ai face şi unde ai vrea să o prezinţi?

Pentru mine singura resursă nelimitată pe care o vreau este creativitatea. Nu cred că îmi lipsește ceva pentru a face o colecție, financiar vorbind, dacă vrei ceva există soluții. În viziunea mea o colecție reușită nu ar conține pietre prețioase, ci ar avea un mesaj și muncă în spate.

Dacă mă gandesc la un loc de expus îmi vin în minte spațiile industriale, dar cu un touch cald. Îmi plac. Precum și conceptul Wabi Sabi, care mă reprezintă foarte bine.

MS: Care este următorul târg sau eveniment unde te putem găsi?

O sa merg la Detox+Market pe 17 și 18 martie. M-au cucerit și cu filosofia lor generală, dar și cu mesajul acestei ediții. Are you brave enough? To let it go!

 

 

Acum că ai citit fragmente din personalitatea ei, îți pot spune ce am vazut eu în tabloul descris la inceput de articol și prezentat mai sus. Am vazut-o pe ea, o femeie cu părul blond și lung. Rolul dublu al mâinii (folosită atât ca mână, cât și ca un cap feminin) arată cât de mult îi plac ideile inteligente. Minimul de liniile și strict necesarul din compoziție îmi transmite plăcerea pe care și-o ia din simplitate. Ca o tânără abia ajunsă în Vamă, identifici prin acţiunea imortalizată şi culorile solare, o nevoie de libertate şi exprimare. “Îmi place vara, 27 de grade…pe acolo”, mi-a zis la plecare. Vreau să menționez că tandrețea pe care cafuné o are prin definiție, am găsit-o și eu în omul intervievat de la un simplu pahar cu apă oferit până la sfaturile de viață date cu drag.

Lucrările ei le puteți găsi pe biancagrin.ro și pagina sa de Facebook  sau Instagram.