Adina Popescu: Oamenii cu o viziune reușesc doar pentru că alții cred în ei.

By iulie 7, 2019

Adina Popescu

From: București. Cetățean al Berlinului. Born on: 20 Decembrie Occupation: Founder & CEO of ÆRTH.LIVE.

Adina Popescu s-a mutat în Germania la 5 ani. Mama ei, vrând să fugă de dictatura lui Ceauşescu, şi-a lăsat în urmă soţul şi fiica, determinată să construiască pentru ei o nouă viaţă într-o altă parte a lumii. Cu toate că visul lor includea US, viaţa i-a ţinut în Germania. A durat 2 ani până când familia a fost reunită.

Adina avea o limbă, avea amintiri încă de la 3 ani şi îşi formase deja o identitatea atunci când picioarele i-au atins pământul străin. Fiind un emigrant, niciodată nu a simţit că aparţine cu adevărat mediului de adopţie: “Nu contează cât de albă este pielea ta sau cât de bine cunoşti limba – pur şi simplu nu faci parte din această cultură, dar nici din cea nativă. Ai devenit un hybrid.”

Crescând, încearcă mai întâi să se potrivească acestei noi lumi. Studiază filozofia în Germania (în limba lor), lucrează ca asistent pentru studiul “Music and Mathematics” a istoricul literar Friedrich Kittler şi în cele din urmă se mută în NYC, unde primește o bursă pentru a-şi continua studiile în filozofie. Ceea ce şi face, începând în paralel să scrie, publice şi să expună pentru prietenii artişti. Devine critic de artă pentru Art Form în NY. În 2010 decide să distrugă graniţele stabilite anterior și să-și pornească propria carieră în artă, prezentându-şi show-urile în galeria Marlborough, Chelsea NY, alături de cele ale pictorului şi fotografului Richard Prince, la Moscow Biennale, Venice Biennale, precum şi în multe alte locuri.

“Părinţii mi-au spus mereu că NYC este un loc de vis şi astfel, crescând, în mintea mea s-a format imaginea conform căreia NY este locul în care viaţa începe. Ei nu au ajuns niciodată acolo, iar eu am simţit că trebuie să fac asta pentru noi.”

Adina a locuit o vreme în NY şi Los Angels și spune că oamenii din US au determinat-o să-şi clarifice obiectivele, fiindcă acolo a înţeles ce vrea să facă şi ce poate să realizeze. “Am înţeles că nimeni nu mă va ajuta. US m-a învăţat determinarea şi claritatea, mi-a arătat că depinde doar de mine să obţin ceea ce vreau. Motiv pentru care nu am nicio problemă în a lucra 16 ore pe zi în atingerea obiectivelor.”

După ce a făcut parte din lumea artei, a galeriilor de artă, a colecţionarilor flamboianți, treptat, nu s-a mai simţit la fel de liberă în exprimarea ei ca artist. Dependenţa puternică ce leagă colecţionarii de galeriile de artă a făcut-o să se simtă inconfortabil. “Nu mi-a plăcut asta.”, spune ea zâmbind.

În punctul acesta al poveştii, Adina a descoperit Realitatea Virtuală (VR) şi începe să se joace cu idea de a crea lumi imaginare în spaţii fictive, ca de exemplu vizualizarea muzicii ca date în VR.

În timp, lumea artei s-a dovedit prea mică pentru impctul pe care ea voia să-l propage în lume.

Astăzi este fondatorul ÆRTH.LIVE. – o platformă pentru acţiuni orientate spre mediu şi schimbarea climatiului, vizualizată pe o variantă virtuală a planetei noastre – atât pe telefon cât şi în XR. (VR & Augmented Reality = EXtended Reality)

Adina luptă pentru un bine global şi vrea să ofere oamenilor instrumentele necesare pentru a-şi proteja propriul mediu înconjurător. Modul de gândire s-a schimbat de-a lungul timpului şi acum simte că pur şi simplu pierde timpul dacă nu acţionează cu impact, având în vedere situaţia curentă a planetei noastre. “Atunci când vezi cum lucrurile pot fi mai bune, este o ruşine să nu încerci să le duci într-acolo.”, mi-a zis Adina.

La sfârşitul zilei ea este un filozof. Priveşte lucrurile de deasupra, “pentru că altfel este dificil să ai o idee despre problemele complexe de mediu.” Uneori, cei din jur o înţeleg mai greu. “Adina, ce vrei tu este mult prea greu de rezolvat.”, i se spune. “Majoritatea priveşte separat părţi ale sistemului. Unii sunt specializaţi pe machine learning, alţii pe VR sau Blockchain. Eu nu inventez roata. Pentru mine toate astea nu sunt decât instrumentele dintr-o trusă necesară creării platformei viitorului. Nu le percep ca domenii separate, ci ca părţi angrenate în acelaşi sistem.” Ea are nevoie de toate aceste părţi astfel încât să creeze ÆRTH. “Nu am devenit un specialist în Blockchain, VR sau în machine learning. Dacă generezi VR (sau XR) vei avea în cele din urmă nevoie de machine learning, fiind un mediu de timp real – ideal generativ. În acest caz ai nevoie de o formă de Blockchain sau Self Sovereign identities*, deoarce trebuie să începi să găseşti modalităţi de securizare a datelor personale ale utilizatorilor şi avatarilor asociați. Pentru mine totul este sistemic şi cred că asta este ceea ce m-a învăţat filozofia, pentru că nu există filozof care să nu gândească sistemic.”

Self Sovereign identities – un termen folosit pentru a descrie mișcarea digitală care susţine că o persoană ar trebui să dețină și să-și controleze identitatea fără intervenţia autoritățile administrative.

Foto: Adina Popescu, conferința MindChain din Cluj – “Who owns the Future”

***

MS: De ce ai ales filozofia?

Cred că niciuna dintre alegerile mele de viaţă nu îmi aparţin cu adevărat. Am simţit mereu că sunt pe o direcţie care inevitabil mă împinge într-acolo. Într-un fel, niciodată nu m-am îndoit de impulsurile mele.

La 16 ani am ştiut că vreau să studiez filozofia. Îmi amintesc că aveam cartea lui Friedrich Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, pe care nu o înţelegeam foarte bine, dar pe care am iubit să o citesc. De altfel, mă interesau şi cărţile despre activismul politic din istoria Germaniei. Cumva, am avut noroc, deoarece unul dintre prietenii mamei era un psihanalist bine pregătit. Tot venind la noi la cină, a devenit persoana la care mergeam cu întrebările mele. Părinţii nu au înţeles de ce vreau să studiez filozofia. Ca emigranți, ei voiau să am o stabilitate financiară şi să merg la şcoala de medicină. Am spus nu; mi-am făcut bagajul şi m-am mutat la Berlin.

În noua reşedinţă am cunoscut o femeie care mi-a zis: “Eşti o ambiţioasă tânără femeie; eu lucrez la BBC. Dacă eşti vreodată în Londra – vino să mă vezi.” Şi asta a fost. Mi-am împachetat iarăşi lucrurile, le-am pus în mica mea maşină albastră şi am condus spre Londra. Uitasem că ei conduc invers şi am avut dificultăţi în a ajunge acolo în primul rând. 😊 Apoi mi-am găsit o cameră de locuit într-o comunitate şi un job pe ture de noapte într-un bar. Eram determinată să o văd pe această femeie la BBC şi asta am făcut. Când m-am prezentat în biroul ei a fost aşa de uimită, încât mi-a oferit un job de începător ca cercetător. Aveam 19 ani atunci. Și uite așa mergeam în fiecare zi la BBC, vis a vis de Big Ben, îmbrăcată în costum pentru a face cercetare despre uniunea monetară.

După jumătate de an m-am întors la Berlin şi mi-am început studiile în filozofie.

MS: Ai fost speriată?

Nu. Avantajul meu în viaţă este că nu mă sperii niciodată. Acţionez din impuls, din instinct şi câteodată se întâmplă să mă trezesc întrebându-mă: “Ce faci?”

Serios! M-am trezit chiar şi noaptea trecută şi m-am întrebat: “Chiar o să fac ÆRTH? Ce nebunie! Şi apoi, am adormit din nou.😊 Nu mă îndoiesc, pentru că vizualizez proiectul ÆRTH foarte clar. Aşa că trebuie dus la capăt.

Iubesc noul. Sunt mult mai entuziasmată de viitor decât de trecut. Asupra celui din urmă nu avem niciun control, însă viitorul îl creăm în fiecare zi. Din păcate, mulţi oameni nu sunt conştienţi că noi toţi construim un viitor – prin intermediul prezentului! Nu există alt viitor decât cel căruia îi permitem să se întâmple. Unii spun: “Oh, e prea târziu, deja s-a decis.” Nu e nicio regulă care spune “aşa o să arate viitorul.” El este creat în fiecare secundă de noi. Dacă decidem în număr mare să avem un viitor diferit, putem să-l avem. Mă întristez atunci când oamenii renunţă sau fug de responsabilitatea de a-i da vieţii propria formă dorită.

MS: Tu te prezinţi ca un futurist.

Da. Şi sunt 2 moduri de a înţelege termenul:

  • Anumiţi oameni se numesc futurişti şi ei îţi spun: “Aşa arată Eu nu am încredere în ei, pentru că au un anumit motiv să zică asta şi de obicei sunt susţinuţi de diferite entităţi. “A.I. ne ia cu asalt şi nu putem face nimic.” Ceea ce nu este adevărat. Noi am creat democraţia, organismele de reglementare, etc. Dacă noi vrem ca politicienii să voteze o lege astfel încât noi să ne controlăm mai bine propriile date şi să nu mai permitem colectarea lor în anumite puncte de stocare, putem să cerem şi să luptăm pentru asta. Însă, în prezent noi doar muncim pentru câteva mari companii globale, care continuă să-și dezvolte capacitățile de învățare a mașinilor pe baza datelor noastre personale.
  • Modul în care eu înţeleg un futurist – ca pe cineva care înţelege prezentul şi maşinăriile din spatele lui şi care poate extrapola pentru viitor, prevăzând căile pe care le avem în faţa noastră şi care poate să ajute în alegerea celei corecte, astfel încât să ne păstrăm societatea democratică.

Foto: Adina Popescu, ca invitată în numele guvernului german la dialogul legat de tranziția energetică.

MS: Ai menţionat A.I. Va prelua A.I. doar sarcinile noastre plictisitoare sau şi pe cele bazate pe creativitate?

A.I. va prelua aproape toate job-urile noastre. 😊 Marile companii sunt într-o competiţie pentru dezvoltarea celei mai bune inteligențe artificiale. Nu au un plan. Se bazează doar pe o încredere oarbă şi pe idea că lumea se va autoregla. Dar cu ce costuri?

Eu nu sunt împotriva A.I., dar cred în a da libertate in accesarea datelor relevante pentru societate, astfel încât să putem mai degrabă colabora pe modele de date, decât să păstrăm algoritmii mașinilor de învățare în silozuri. Astfel vom putem să ne menținem regimul democratic. Pentru că democrațiile pentru care au luptat părinții noștri atât de mult sunt în joc aici. A.I. se bazează pe modele de date care sunt luate din toate comportamentale noastre, precum și din răspunsul fizic și datele genetice. Aceste date ar trebui să fie în slujba omenirii și nu în interiorul unei cutii neagre a unei companii. Este un instrument foarte puternic de forţare şi manipulare.

Multe dintre modelele de date cu care lucrăm provin din seturi de date care au o părtinire inerentă în ele. Este garbage in, garbage out*: și totuși, unele țări doresc să pună în aplicare A.I. în jurisdicția lor – ceea ce este un coșmar total, deoarece nimeni nu verifică intrările de date şi nici dacă statisticile se bazează pe rasă sau părtinire de gen.

Mi se pare că aceste cutii negre sunt extrem de problematice. Atunci când o companie poate controla modul în care va fi folosită inteligența artificială, atunci vom fi din ce în ce mai puțin împuterniciți să facem altceva decât să reacționăm sau să consumăm (sau să furnizăm mai multe date). Avem doar câteva conglomerate mari care controlează capacitățile A.I. – și, desigur, numai în interesul lor. Nu vreau să fac parte din viitorul ăsta. Vreau altul. 🙂

Garbage in, garbage out – în domeniul informatic, GIGO descrie conceptul conform căruia folosirea unor date eronate (gunoi) la intrarea într-un sistem, generează la ieșire, rezultate eronate (gunoi).

MS: Ce ar trebui să facem?

Ar trebui să lucrăm la platforme care dau utilizatorilor (sau celor mai buni contribuitori) puterea asupra propriilor date. Dacă vrei să o vinzi – bine. Dacă doreşti intimitate, la fel de bine: End-to-end encryption* în baze de date descentralizate.

Şi eu sunt pe Facebook, şi eu sunt pe Instagram, şi sunt absolut un complice, pentru că momentan nu există multe alternative pentru ca noi să rămânem conectați. Și îmi place să fiu conectată, dar lucrez cu oameni care construiesc o structură mai bună şi mai egalitaristă a internetului nostru. Mai avem încă mult de parcurs, dar, în sfârșit, trebuie să fim conștienți de faptul că această posibilitate există și este posibilă. Oamenii ar trebui să știe despre opțiunile lor. Aceasta este înțelegerea mea despre capitalism: oferă oamenilor opțiuni multiple pentru a rămâne competitivi ca o piață de desfacere.

* End-to-end encryption (E2EE) – un sistem de comunicare în care numai utilizatorii care comunică pot citi mesajele.

MS: Este greu să ajungem acolo?

În prezent nu există nicio altă posibilitate de monetizare pentru afacerile de pe Internet decât monetizarea datelor utilizatorului. Toată lumea știe că este un furt de date, dar adevărul este că acum nu există altă modalitate de a genera bani din astfel de platforme costisitoare. De asemenea, este important ca oamenii să se trezească și să ceară mai multă intimitate, mai multă transparență din partea puterii și mai mult control asupra propriilor date. Am mari speranțe, mai ales în cei tineri, deoarece mi se pare ca cei de 16 ani au minți mai clare și sunt mai hotărâți decât oricând. Au crescut cu internetul și știu când sunt manipulați. Marea majoritatea își întoarce spatele la tot ceea ce este fals.

MS: Ce părere ai despre Instagram sau Facebook influencers?

Nu mă interesează prea mult, mai ales dacă nu promovează ceva real. Din păcate, totul devine fals când ai un brand care te plătește pentru a posta “mesaje autentice”. Poate se porneşte autentic, dar când devii un influencer și ai un anumit număr de urmăritori, conceptul se schimbă și începi să fii instrumentalizat. Este singura modalitate de a obține bani din asta.

Cred că există modalități mai bune de a-ţi revendica obiectivul și de a livra un mesaj bun în această lume. Instagram consolidează identificarea cu valori greșite, lucruri greșite – acest lucru este valabil mai ales pentru femei. Este cel mai vechi truc din lume; femeile care îşi folosesc corpul, cu sacrificii mari (chirurgie plastică), doar pentru a concura pe piaţa de frumuseţe. Şi eu sunt, de asemenea, pe Instagram. Dar încerc să nu mă las atrasă prea mult. Este dependent în felul său.

Foto: Adina Popescu, NASA Live Mars la JLP în California

Cred că Greta Thunberg, de 16 ani, este un exemplu minunat. Ei nu îi pasă de cum este îmbrăcată sau ce brand-uri poartă – atât timp cât se luptă pentru o cauză. Cred că, în general, acesta este un model pe care femeile ar trebui să-l privească. Noi, femeile, putem apăra justiția socială, egalitatea și resursele noastre, ale planetei noastre și ale demnității noastre. Putem să ieșim acolo și să luăm poziţie pentru ceva mai mare decât noi înșine.

MS: Acesta este motivul pentru care ai ales să și reprezinţiout there ÆRTH?

Știu că numai eu pot să-mi folosesc vocea și să-mi pun viziunea acolo cât mai bine posibil. 

MS: Cum va funcționa ÆRTH ca platformă?

Ideea este de a ajuta oamenii de pretutindeni din lume să susțină o cauză importantă pentru ei sau pentru noi toți. În calitate de organizație, poţi lansa un apel la acţiune, să spunem că Boyan Slat, responsabilul de marea curăţenie a oceanului – care, la vârsta de numai 19 ani, a creat un sistem de plase digitale care să poată scoate plasticul din Marea Insula de Gunoaie a Pacificului (The Great Pacific garbage patch), reușind să curețe suprafețe mari și să îndepărteze materialele plastice până la 2mm, are nevoie de ajutor. Munca lui face de ruşine marile corporații, vinovate de existența acestui gunoi, pentru că nu depun niciun efort în curățarea insulei de plastic din Pacific, care este mai mare de 1,6 milioane de km2!!! Dacă o persoană de 19 ani a reușit să găsească o soluție, atunci vreau să creez o platformă care să facă oamenii ca el și toate aceste soluții exponențial vizibile și posibile. 

MS: Posibilităţile de utilizare a ÆRTH pot merge în mai multe direcții: sustenabilitate, acțiuni climatice, implementarea tehnologiilor curate. Cum le vei pune împreună pe toate?

Eu doar creez instrumentele și apoi oamenii decid cum să le folosească. Nu o voi controla în niciun fel. Singurul lucru de care mă asigur este că datele nu sunt controlate de o singură entitate (nici măcar de mine) prin descentralizarea sistemului și prin crearea unui scor de încredere care să permită tuturor organizațiilor să știe rapid dacă interacţionează cu o entitate de încredere sau cu una profund falsă.

MS: Este VR/XR (realitatea extinsă înseamnă o nouă formă de realitate augmentată) design-ul unui sentiment?

Ce formulare drăguţă. Mulțumesc, Marta. Cred că este. Este un sentiment. XR este mai emoționant ca vizual, dar nu este esențial ca ÆRTH să funcționeze. Cel mai important: ÆRTH trebuie să lucreze pe fiecare telefon inteligent pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil. Încerc să găsesc companii care creează smartphone-uri ieftin pentru țările lumii a 3-a, astfel încât să poată participa pe ÆRTH într-un mod auto-suveran și să îşi facă vocea auzită.

Când suntem noi conectați cu adevărat direct la oamenii de pe teren, care fie curăță gunoiul din Pacific, fie luptă pentru că Amazonul să nu fie defrişat? Trebuie să-i auzim vorbind pe ei – și nu presa. Oamenii reacționează cel mai bine la povestirea directă și cred că am pierdut asta, deoarece totul este mediat acum. ÆRTH oferă posibilitatea de a face exact acest lucru.

***

Când am vorbit cu Adina în a treia săptămână a lunii iunie, mi-a spus că principalul ei obiectiv personal în viață este “să mă înțeleg mai bine, să realizez când acţionez din ego, frică sau când acționez dintr-un impuls pur și liber. Cred că suntem cu adevărat liberi când scăpăm de aceste gânduri care provin de la teamă, neîncredere, vanitate sau necesitatea de a fi recunoscuţi.”

În Berlin, viața ei se petrece lângă Kreuzberg / Neukoelln (o zonă frecventată de turiști, dar care a reușit să-și păstreze unicitatea). După ce se trezește, se plimbă 3 minute, mergând spre canal și se aşează în cafeneaua preferată lângă micile magazine turcești (“magazine cu fructe, flori, cu de toate”).

“Stau acolo și beau cafeaua înainte ca ziua să înceapă. Mă simt atât de binecuvântata.”, continuă ea.

Adina lucrează mult, fiind fondatoarea femeie a unei companii în domeniul high tech. Ea spune că este mult mai ușor pentru o femeie să aibă un loc de muncă sigur într-o instituție sau într-o companie unde își poate dovedi contribuția. Dar, pare mult mai greu să ieși și să-ți creezi propria viziune în viață – ca regizor de film, ca artist, ca antreprenor, etc. “Este mai greu pentru femeile care au propria lor viziune și propria lor cauză, pentru că oamenii cu o viziune reușesc doar pentru că alții cred în ei. Din păcate, nu foarte multe femei cred în ele însele în primul şi cel mai important rând – și de multe ori bărbaţii nu ne văd – vreau să spun, ne VĂD, dar nu ne văd cu adevărat. Am fost în camere unde am avut multe de spus, dar nimeni nu m-a văzut, fiindcă eram acolo doar ca decor. A trebuit să învăț să mă fac auzită. Sunt extrem de auto-determinată ca femeie și trebuie să plătesc pentru asta în fiecare zi. Dar, din fericire, bărbaţii se schimbă și avem o generație de bărbaţi care au decis să gândească și să fie diferiţi de taţii lor.

Mai multe despre proiectele și activitățile Adinei Popescu pot fi găsite pe pagina ei de Facebook, pe profilul de Instagram, pe creatives-catalysts.com sau pe platforma Linkedin. ÆRTH nu este încă live, deoarece Adina și echipa ei lucrează la o primă implementare, care va fi anunțată în curând.

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2019